Milon din Crotona — primul G.O.A.T.

În sec. al VI-lea î.e.n., Milon devine primul superstar sportiv. Timp de 20 de ani, câștigă tot ce e de câștigat. Secretul lui? Un exercițiu simplu de înțeles, dar greu de practicat: disciplina.

Povestea lui Milon din Crotona e atât de fascinantă încât am scris și rescris această introducere de zeci de ori. Să încep oare de la longevitatea lui ca atlet luptător, într-un timp în care sportul era extrem de dur, iar medicina sportivă (aproape) inexistentă? Să vorbesc despre faptul că era discipol al lui Pitagora și cât de mult contează disciplina minții în antrenamentul corpului? Sau să încep de la legenda vițelului pe care l-a cărat în brațe în copilărie? Mi s-a părut o idee bună, dar asta naște o altă dilemă: să vorbesc despre antrenamentul progresiv, sau despre tendința grecilor de a mitiza oamenii excepționali? Așa că m-am decis, dintre toate, să încep cu…

Povestea unei “duamne” impertinente.

Într-o dimineață de acum câțiva ani, îmi duceam copilul la grădiniță în brațe. Stătea cu capul la mine pe umăr și se mai bucura de 10 minute de moțăială. Trecând pe lângă noi, în direcția opusă, o doamnă a remarcat, pe un ton afectat: “vai dar ce rușine să stai la mama în brațe!”. Replica mi-a venit aproape imediat, dar doamna era deja departe. Aparent, a vrut doar să arunce o răutate, după care și-a continuat drumul. Ce aș fi vrut să-i spun?

Doamnă, vedeți-vă de treaba dvs.! Dacă vreau și dacă încă pot, o să duc copilul ăsta în brațe până face 20 de ani, așa cum a dus Milon din Crotona vițelul! Mă auziți?! Ca MILON DIN CROTONA!

Doamnă, dar suntem LA TELEVIZOR!

Și, recunosc. Ar fi fost amuzant să strig “MILON DIN CROTONAAAAA!” după o doamnă pe stradă. Dar poate fi aproape la fel de interesant să scriu un articol despre acest om. Fără constrângerile cronologice și geografice ale podcastului “Istoria României”, pot alege astfel de subiecte “sălbatice”. Așa că astăzi voi vorbi despre un individ absolut excepțional, dar cât se poate de real, care poate fi un exemplu pentru oricine, nu doar pentru sportivi.

Înainte de articol

Acum vine paragraful ăla în care îți cer bani pentru muncă cinstită.

Dacă nu îți place varianta asta cu suma recurentă, poți dona și sume fixe pe contul meu de Buy me a Coffee, folosind butonul de mai jos:

Apropo, sunt printre puținii fraieri oameni cinstiți care plătesc taxe pe tot ce primesc de la voi.

Atmosfera sportivă în Crotona

Milon s-a născut în (ați ghicit!) Crotona, un oraș din sudul Italiei de astăzi¹, într-o zonă numită Magna Graecia. După cum o arată și numele, pe atunci zona era colonizată de greci. Sportivii din Crotona erau recunoscuți în tot spațiul grecesc, câștigând Jocurile Olimpice dar și alte jocuri panelenice. Astfel, atleții din Crotona dar și orașul în sine se bucurau de un mare prestigiu.

Astăzi, mulți au tendința să vadă sportul ca fiind complet divorțat de inteligență. Persistă mitul “fotbalistului prost”, sau a sportivului pe care “nu-l duce capul de mai mult”. Dar în Grecia clasică opinia generală era cu totul alta: sportul era strâns legat de religie, prestigiu social și excelență. Un campion olimpic aducea onoare și glorie pentru sine dar și pentru orașul de proveniență. Factorul cultural este foarte important și astăzi, într-un mod aproape identic: susținerea populară și opinia publică despre sport (sau despre un anumit sport) influențează mult rezultatele sportivilor dintr-o anumită țară.

de exemplu România are “tradiție” la gimnastică artistică

Pe lângâ acest factor cultural, un alt factor la fel de important, titrat până în ziua de astăzi, este infrastructura. Crotona avea multe palestre și gimnazii, spații în care tinerii puteau să își desfășoare antrenamentele, dar și alte activități. Palestrele erau săli mai mici și specializate, un fel de cluburi sportive. Acolo se desfășurau antrenamentele pentru lupte (agilitate, echilibru, grappling și control), dar și antrenamente de forță. Gimnaziile, care erau spații mai mari, găzduiau activități mai diverse, atât de educație fizică, cât și intelectuală. Gimnaziile aveau infrastructură pentru mai multe sporturi și pentru învățarea filosofiei, a matematicii și a muzicii, mai ales în orașele mari. Uneori, complexul includea și băi, biblioteci sau spații deschise. Destinat mai ales adolescenților și tinerilor, gimnaziul era un loc de formare completă a corpului și a minții.

și da, se luptau dezbrăcați

Milon a trăit în secolul al VI-lea î.e.n., care ar putea fi considerată o “perioadă Goldilocks” pentru sport. Orașele grecești precum Crotona erau tot mai bogate și mai influente, sportul era la mare preț ca parte esențială din formarea morală și fizică a tinerilor, iar filosofia oferea partea de educație a minții și a caracterului. Se pare că Milon din Crotona a fost discipol al lui Pitagora, așa că rezultatele lui fizice au venit “la pachet” cu rezultate impresionante pe plan intelectual. Așadar Milon era născut într-o perioadă bună, într-un loc bun, unde idealul omului complet era echilibrat:

corp + minte + caracter

Milon a devenit întruparea acestui ideal.

Cariera sportivă

Milon din Crotona a câștigat Jocurile Olimpice de mai multe ori. Prima dată, în aproximativ 540 î.e.n., când a participat ca paidon. Paidon înseamnă tânăr în jur de 18-20 de ani, ceea ce azi am denumi divizia de juniori. Apoi, în următoarele Jocuri Olimpice a participat ca deplin adult și e de menționat că pe atunci luptele nu aveau categorii de greutate.

Jocurile Olimpice antice aveau loc odată la 4 ani, în Olympia, fiind dedicate lui Zeus, iar Jocurile Olimpice moderne sunt inspirate din cele antice, dar cu mari diferențe². Totuși, acest interval de 4 ani, păstrat și azi, ne permite să facem niște aprecieri interesante. Mai exact, deși nu știm exact anul în care Milon a câștigat fiecare medalie, știm că a câștigat 6 Jocuri Olimpice consecutive, deci cariera lui s-a întins pe mai mult de 24 de ani.

Detaliile despre alte competiții panelenice sunt chiar mai vagi: știm că Milon a câștigat proba de lupte și în Jocurile Pythice, a doua competiție ca prestigiu după Jocurile Olimpice, desfășurate la Delphi în onoarea lui Apollo. Se pare că în jocurile Pythice a fost victorios la 7 ediții, dar detaliile sunt ceva mai vagi. De asemenea a fost câștigător, de mai multe ori, la Jocurile Istmice, dedicate lui Poseidon și posibil câștigător al Jocurilor Nemeene, dedicate lui Zeus. Iarăși, nu dispunem de date complete, însă putem face o altă deducție importantă: Milon nu era un atlet “local” al Crotonei sau al Olympiei. El domina luptele în marile competiții ale Greciei Antice și era probabil cunoscut și recunoscut în tot spațiul grec.

Când un atlet câștiga toate competițiile diferite, consecutiv, exista un concept similar ideii de Calendar Grand Slam din tenis, sau de Event din fotbal. Un Career Grand Slam este atunci când un jucător de tenis câștigă toate cele 4 turnee de mare șlem în timpul carierei, dar un Calendar Grand Slam se întâmplă doar atunci când le câștigă pe toate cele 4 în același an, un lucru deosebit de greu. Conceptul se aplică și în golf sau la ciclism, deși la ciclism nimeni nu a reușit până acum să câștige în același an Tour de France, Giro și Vuelta. Există doi bărbați și trei femei care au reușit un Calendar Grand Slam la tenis. E de menționat Steffi Graf, care a realizat singurul Golden Grand Slam, ce constă într-un Calendar Grand Slam + medalia olimpică în același an.

Steffi Graf

Eventul în fotbal înseamnă să câștigi tot ce se putea câștiga într-un sezon: campionatul intern, cupa internă și alte competiții majore. Un Event care include Liga Campionilor (cea mai prestigiosă competiție de fotbal de club) se numește Treble iar acolo vorbim de echipe precum Manchester United în ’98-99, Barcelona în 2014-2015 (nope, Real Madrid niciodată), Inter Milano în 2009-2010 sau Bayern în 2012-2013. Pentru cunoscători, raritatea acestor performanțe, dar și exemplele, vor spune multe despre ce înseamnă un periodoníkēs.

Atleții care câștigau aceeași probă la Jocurile Olimpice, Istmice, Pythice și Nemeene în același ciclu (de 4 ani) primeau titlul de periodoníkēs.

• períodos = circuit, rotire sau “un tur complet”; de aici vine și cuvântul “perioadă”

• níkē = victorie³; de asemenea zeița victoriei se numea Nike, iar pantofii sunt numiți după zeiță, nu invers 😁

• -ēs = sufix de agent, adică “cel care…”

periodoníkēs = cel care câștigă un tur complet

Milon din Crotona a fost singurul care a primit această distincție de 5 ori. Doar un singur alt atlet s-a remarcat fiind periodoníkēs de 4 ori (Marcus Aurelis Agathoppus din Aegina, sec. II e.n.)

Milon din Crotona era un erou viu, cel mai apropiat lucru de un superstar pe care îl avea Grecia antică. Intrase de tânăr în atenția publicului, prin victoria ca paidon și a dominat cele mai mari competiții ale vremii timp de 24 de ani. Era aproape venerat în Crotona pentru performanțele și disciplina sa, iar curând au apărut și legende despre el. Dar pentru moment, vreau să las deoparte legendele, pentru că realitatea e destul de palpitantă și fără exagerări.

Așadar, imaginați-vă un atlet cu:

• ⏳ longevitatea lui Cristiano Ronaldo, având o carieră lungă și performanță constantă la nivel înalt de peste 20 de ani

• 💪🏻 forța și controlul lui LeBron James sau a Nadiei Comăneci - un corp atletic, stabil, capabil de mișcări spectaculoase, care domină adversarii din punct de vedere fizic și reprezintă idealul în propriul sport

• 💫 faima și creativitatea lui Gheorghe Hagi - admirat de fani și devenit un punct de referință în propria lui “Crotonă”

• 🏆 dominația completă a propriului sport, așa ca Novak Djokovic. Așa cum Djokovic a câștigat toate cele 4 Grand Slam-uri și medalii olimpice, “tot ce era de câștigat”, Milon a câștigat la cele mai prestigioase jocuri panelenice.

Sport, dar mai mult antrenamente

Știm destul de multe despre luptele grecești, ca domeniu general, dar și în particular despre abordarea lui Milon din Crotona, din scrierile lui Pausanias, Diodor din Sicilia, dar și prin alți autori. Luptele grecești (pálē) nu erau lupte “greco-romane” moderne, dar aveau elemente similare. Obiectivul era imobilizarea adversarului sau aruncarea acestuia la pământ. Dar grecii luptau fără categorii de greutate, așa că puteau nimeri cu adversari mult mai mici sau mult mai masivi. În cazul unei astfel de lupte, dezechilibrul ponderal trebuia compensat prin creativitate și forță. Nu existau echipamente de protecție sau reguli medicale stricte, ceea ce ducea la accidentări frecvente. Luptele erau adesea foarte lungi și obositoare fizic și psihic.

Stilul lui Milon din Crotona e descris ca fiind foarte tehnic, bazat pe forță și o stabilitate excepțională. Asta era greu de susținut și în timpul luptei, dar și între lupte.

În repaos, e vorba de menținerea condiției fizice și a greutății ideale pentru competiții. Astăzi, atleții au echipe de nutriționiști sportivi, kinetoterapeuți și antrenori care se ocupă de aceste aspecte. Cu privire la accidentări, e de bun simț să presupunem că Milon avut și accidentări minore, recuperate rapid. Dar, spre deosebire de atleții moderni, Milon nu era constant supervizat, măsurat și tratat.

Iar apoi, antrenamentele… unde antrenorii care tocmai au inventat ultimul trend (Hyrox parcă e ultimul, sau a mai apărut ceva?) își imaginează că totul e nou. De fapt, totul e cât se poate de vechi. Grecii vedeau antrenamentele ca pe un proces holistic, al corpului dar și al minții. Antrenamentele lui Milon constau în ridicări și purtări de greutăți: pietre, saci cu nisip, alte obiecte grele și da, celebrul vițel.

Vițelul lui Milon - legenda

Această parte a antrenamentului lui Milon este una mitizată, dar arată valoarea antrenamentului progresiv. Se spune că, încă de tânăr, Milon voia să-și crească forța fizică, pentru a deveni invincibil în lupte. Astfel, părinții lui i-au dat un vițel nou-născut, pe care Milon îl ridica ZILNIC deasupra capului. Vițelul creștea și devenea mai greu, însă diferența de la o zi la alta era ușor de suportat. În timp, vițelul a devenit un taur adult, iar Milon era în continuare capabil să-l ridice complet. La acest exercițiu făceam referire în introducere, vorbind despre exercițiul de a-l ridica pe fiul meu. Iar dacă vreți să impresionați pe cineva anume sau un grup de oameni la petreceri, vă recomand și vouă astfel de expresii obscure și culturale.

azi îi spunem progressive overload

Povestea vițelului arată că prin prin progres gradual și disciplină constantă, țelurile mari pot fi atinse. Ideea antrenamentului progresiv se aplică și azi în culturism, prin creșterea treptată a încărcării pe bară sau a numărului de repetări. Formulele sunt ceva mai complicate, cu tabele care iau în calcul mai mulți factori… dar esența e aceeași: nu e despre “totul azi”, nici despre neputință și demoralizare. E despre a face pași, plictisitori și constanți.

Alte antrenamente

Pe lângă antrenamentele cu greutăți, Milon practica tehnicile specifice luptelor (aruncarea, imobilizarea sau controlul adversarului), exercițiile de agilitate și echilibru, dar și simulări controlate ale luptelor (numite astăzi sparring).

Nu în ultimul rând, dragi hateri, antrenamentele lui Milon includeau alergări pe teren sau dealuri, dar și exerciții de respirație și rezistență musculară. Cu alte cuvinte, veșnicul coșmar: antrenamentul cardio. Iar poate cel mai greu de practicat… disciplina. Sursele antice laudă calmul și controlul lui Milon în luptă. Stilul de viață al atletului dintre jocurile competitive era cel mai probabil unul fără excese.

E incontestabil că sursele vin și cu exagerări, cu elemente de mit și legendă. Dar esența lor este la fel de incontestabilă: orice rezultat “mare” vine din consecvență, prin pași mici și progresivi. Într-o lume în care oamenii caută mereu “scurtătura”, vițelul lui Milon din Crotona e un simbol al disciplinei de zi cu zi. Prin această disciplină aplicată atât fizic cât și moral, Milon a intrat în legendă. Iar noi, cu ambiții ceva mai mici decât gloria eternă, putem măcar să ne apucăm de acel lucru pe care îl tot amănâm. Nu de luni, nu de mâine, nu de la anul.

A șaptea oară-i cu ghinion

Forța și stabilitatea lui Milon din Crotona au dus la apariția a numeroase legende, grecii fiind deosebit de generoși cu mitizarea oamenilor excepționali. Se spunea despre Milon din Crotona:

• că și-a cărat singur statuia din piatră pe un deal

• că se juca cu amatorii, ținând în mână o rodie. Nimeni nu reușea să-i ia rodia, iar la sfârșitul exercițiului aceasta era intactă. Sau, asemănător, că lăsa oamenii să încerce să-i îndoaie degetele de la mână. Evident, fără succes.

• că își putea lega o funie în jurul frunții, pe care o rupea doar încordându-se

• că se urca pe un disc uns cu ulei și nu putea fi mutat din loc

• că la un banchet la Pitagora, s-a surpat un stâlp, dar Milon a ținut tavanul, salvând toți oamenii de acolo

• că mânca 5kg de carne și tot atâta pâine la o singură masă, sau un bou întreg într-o zi

La a șaptea ediție a Jocurilor Olimpice la care a participat, Milon a pierdut lupta cu Timasitheus. Adversarul a fost agil și rapid, s-a mișcat încontinuu în timpul meciului. Astfel, Milon s-a obosit încercând să-l prindă și în fine s-a retras. De altfel, Timasitheus era un fan de-al lui Milon, atât de tânăr încât nici nu se născuse pe vremea când Milon câștiga primul lui titlu. Imaginați-vă un puști care a purtat toată viața lui tricouri cu Ronaldo, driblându-l pe Ronaldo într-un meci de Champions League.

În fine, vârsta își spunea cuvântul, iar pe cât de generoși au fost grecii cu legendele despre forța sa, pe atât au fost de moralizatori cu legenda morții sale. Legendă care pare cel puțin inspirată din ultimul său meci.

Conform acestei legende, după o viață întreagă de victorii, Milon încă era în căutarea provocărilor fizice. Într-o zi, el a găsit un trunchi de copac parțial despicat cu pene sau clinuri de lemn. A încercat să “termine” treaba, să despice copacul folosindu-și forța. Atunci, clinurile au cedat iar Milon a rămas cu mâna prinsă, imobilizată în acel trunchi de copac. În funcție de legendă, a murit fie sfâșiat de lupi sau șacali, fie pur și simplu din foame și epuizare. Legenda morții lui Milon e o lecție despre limitele forței fizice, și despre legile naturii: nici cel mai puternic om din Grecia nu poate să învingă natura. Vârsta și declinul își vor spune la un moment dat cuvântul, iar până și marele erou va părea încet, imobil și învins.

Milon din Crotona de Joseph-Benoît Suvée (sec. al XVIII-lea, ulei pe pânză)

Scena legendară a morții lui Milon din Crotona a fost neașteptat de populară în perioada Renașterii. Milon a fost pictat, sculptat, gravat (uneori, doar studiat) de artiștii renascentiști. De ce? E o temă umanistă care exprimă conflictul între forța umană și natura brută, o scenă emoționantă și expresivă… care, pe deasupra, oferă și mult corp uman. Artiștii Renașterii erau obsedați de studii anatomice și de mișcarea corpului, iar figura masivă a lui Milon din Crotona, tensionată și blocată în trunchiul de copac a fost astfel un subiect perfect.

Țara arde și noi povestim de “wrestleri” antici

O.K., știu. Tocmai ce a apărut un nou eveniment la știri, care e mult mai important decât un tip care căra viței în Grecia antică. Sau, oare…?

Eu am o convingere personală profundă, conform căreia metoda “Milon din Crotona” e singura care aduce rezultate sigure, greu reversibile și satisfăcătoare. Heirupeala, inflamările acute ale opiniei publice sau cerutul capetelor de Moțoci vor schimba doar lucruri de suprafață. E bine să le avem, dar va trebui, din păcate (sau din fericire!) să muncim zilnic, în pași mici și plictisitori, pentru a trăi într-o țară ceva mai cinstită. Va trebui să ne asumăm și părți mai nasoale, așa cum spunea Dorin într-un articol recent: “La ce trebuie să fim atenți în următoarele zile”. Va trebui să facem chestii plictisitoare.

În orice domeniu: politic, sport, nutriție, cultură, parenting, lectură, scris și altele (românii, după cum știm, se pricep la toate)… cheia succesului e a ridica zilnic vițelul ăla. Chiar și la disciplină, secretul succesului e disciplina, iar oamenii disciplinați vor înțelege exact ce spun aici. Zilnic. E greu și al naibii de plictisitor, și e frig, și vrei să începi de luni sau de la anul, sau să justifici de ce de fapt nu vrei să începi. Dar povestea lui Milon din Crotona arată că forța e un proces, nu o performanță singulară. Deși a fost luptător și nu alergător, legenda lui ne vorbește despre maraton, nu despre sprint.

1. astăzi Crotone, în Calabria

2. “Olimpiadă” nu este un sinonim pentru Jocurile Olimpice. Olimpiada e perioada de 4 ani dintre două Jocuri Olimpice consecutive. Așadar, e incorect să spunem “Olimpiada de la Paris”. La fel ca “menstruație” și “ciclu menstrual”.

3. neapărat trebuie să scriu cândva despre Răscoala Nika, unul dintre cele mai interesante evenimente din istoria Imperiului Bizantin. Ascultătorii cu ștate vechi știu probabil că poveștile cu Iustinian și Belisarius sunt preferatele mele all-time.